Traind printre exilati si dusmani...

1. Incepe ura, rautatea
Si nimeni nu vrea sa accepte realitatea
Dusmanii se hranesc cu sangele victimelor
Iar noi ne hranim cu firimiturile viselor

2. Traiesc intre exilati
Oameni ciudati
Dusmani plini de ura
In fata carora inima-mi tremura

3. Mi-e frica sa fac un pas inainte
Totul parca ma minte
Totul sta ascuns de ochi mei
Nu mai stiu nimic nici ei

4. Nu mai inteleg nimic
Sunt un suflet atat de mic
Nimeni nu ma vede in acest univers
Iar cine ma zareste isi continua al sau mers

5. Exilatii ma resping
Dusmanii ma inving
Oamenii ma ranesc
Doar eu pe mine ma iubesc

6. Cine ar putea sa ma  inteleaga acum?
Nimeni, nimeni nu e pe drum
Toti se inteleg doar pe ei insisi
Si chiar si ei cad invinsi

7. Poti rosti o mie de cuvinte
Nici ele nu mai sunt sfinte
Durerea e prea mare
Ca sa mai pot accepta vreo alinare

8. Nu inteleg de ce totul s-a dus
Si privirea nu-mi mai este-ndrepta-n sus
M-am saturat de acest dureros tumult
Oare voi mai plange mult?

9. Nu am putere sa cer ajutor
Simt ca nu mai am nici un viitor
Vreau sa inteleg, dar nu am puterea necesara
In sufletul meu nu mai este primavara

10. E doar durere, suferinta
Nu mai am nici biruinta...
Doamne unde esti?
Oare un strop de alinare  nu poti sa-mi daruiesti?