Amaraciunea'i bucurie

Au ajuns la Mara; dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara.
 Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?"
 Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare.
 căci Eu sunt Domnul care te vindecă.” EXODUL 15: 23-26
-E amara apa aceasta! Nu intelegi nu pot sa o beau!...asa tipa tanarul insetat catre Cel ce'l adapa din izvorul vietii. Iar Cel ce'i daduse apa spuse bland: "Erai atat de insetat incat mi s'a sfasiat inima de durere, si cum as putea sa nu te adap din izvorul Meu? Dar problema este ca tu nu vrei sa'ntelegi ca apa e amara ca mai apoi sa fie dulce...."
Asa mi se intampla mie de fiecare data, si asa ti se intampla si tie drag tanar care citesti aceste randuri. De cate ori ti se parea prea greu cuvantul spus de Dumnezeu? Si prefereai sa uiti, decat sa'l descosi, sa-l pipaiesti, sa-l simti, sa'l crezi in profunzime....?
Nimic nu-i prea greu cand stii ca meriti sa induri acel greu, si tot asa nici apa aceasta nu-i prea amara cand stii ca apoi e dulce cand ii intelegi sensul si rostul. Noi procedam exact cum a procedat Poporul Israel. Vazand ca apa e amara au cartit spunand: "Ce avem noi sa bem?" Avem ce bea, apa e in fata inimii noastre, gata sa ne adape. Dar daca ar fi cu putinta, noi am vrea numai bucurii fara intristari, numai fericire fara necazuri, numai zambet fara lacrimi. Dar asa ceva e imposibil pentru ca adevaratele bucurii vin in urma intristarii, fericirea vine in urma necazurilor, iar zambetul rasare in urma lacrimilor varsate. Trist este faptul ca am devenit atat de incapatanati, si mandri de orgoliul nostru incat nu vrem sa ne facem timp sa-ntelegem ca partea plina a paharului umple si partea goala. Pe cand noi privim spre partea goala, trecand nepasatori pe langa partea plina.
In cateva cuvinte si randuri as vrea prin calauzirea lui Dumnezeu sa spun cum ajungem sa putem simti apa cea amara, o apa dulce, si vie, datatoare de viata.
Versetul 25: "Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare."
In urma cu ceva timp a ingaduit Dumnezeu sa aud niste cuvinte din gura unui prieten, cuvinte prin care Dumnezeu m-a pus la incercare. Spunea el: "Eu nu vreau sa traiesc doar cu lemne tari, ci si cu ceva mai puternic." M-au miscat cuvintele lui, iar  dupa o vreme de cateva luni aceste cuvinte au inceput sa ma framante neincetat, zi si noapte ma rodeau, ma macinau secunda cu secunda, ceas cu ceas. Incepusem sa studiez mult cartea Proverbe si Eclesiastul,in mine ivindu'se o dorinta arzatoare de'a primi si mai multa intelepciune de la Dumnezeu. Si m-am trezit rugandu-ma zi de zi: "Doamne fa-ma sa ard si cu ceva mai puternic, nu doar cu lemne tari."
Moise a strigat catre Domnul vazand ca poporul incepe a carti, iar Domnul i-a aratat un lemn care doar la o aruncatura in apa a transformat amaraciunie in dulceag. Daca stau bine sa ma gandesc, o singura rugaciune facuta cu credinta si dintr'o inima curata poate schimba intristarea in bucurie. Mereu am tanjit sa ard si cu ceva mai puternic nu doar cu lemne tari, cum ar fi, experiente,revelatii, minuni! Dar nu vroiam s ama limitez doar la atat, stiind ca daca te limitezi doar cat vezi cu ochii, nu mai cresti in credinta. Noi ca si crestini ar trebui sa privim si dincolo de ceea ce inca nu avem, prin credinta ca deja avem acel "ceva". V-ati intrebat vreodata ce inseamna a trai cu ceva mai puternic, nu doar cu lemne tari? In Matei 4:4 este scris: " Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Am meditat mult la acest lucru, pana sa inteleg faptul ca a trai cu ceva mai puternic inseamna a te inalta ca sa intelegi cuvantul lui Dumnezeu atat de profund, incat nu-ti poti inchipui pentru ca cuvantul lui Dumnezeu e mai puternic decat orice alt cuvant. Cand am inteles ce inseamna a trai cu ceva mai puternic nu doar cu lemne tari, am inceput sa ma rog cu'nflacarare ca Dumnezeu sa-mi dea si mai multa intelepciune, dar cu cat ma rugam mai mult pentru acest lucru, cu atat aveam mai multe suferinte, si mai multe necazuri, pana intr-o seara cand am inceput sa ma simt nedreptatita, dar inainte sa reusesc sa cartesc am auzit un susar bland care mi-a spus: "Tu nu stii ca intelepciunea vine prin suferinta? Mi-ai cerut sa-ti ofer ceva mai puternic, nu doar lemne tari. Iata ti-am oferit. Te-am incercat, dar n-ai inteles, pana nu ti-am spus Eu intelesul tainic." M-a cuprins un sentiment de pace auzind aceste cuvinte. Si tot asa se intampla si cu aceasta apa....ca sa devina dulce, inainte trebuie sa fie amara. Nu uita drag tanar, nu intotdeauna cuvantul lui Dumnezeu iti va vorbi doar de bine,atunci cand iti va fi greu sa accepti cuvantul prea tare si puternic, sa-ti amintesti de aceasta poveste. Inainte trebuie ca apa din care esti adapat sa fie amara, ca apoi sa fie dulce, dupa cum cuvantul trebuie sa fie greu de suportat, ca mai apoi in suferinta si amaraciune sa'l intelegi cu usurinta.
Atunci cand incepi sa intelegi rostul greului, si rostul amaraciunii, Dumnezeu iti da legi si porunci pe care sa le pazesti. Dar mai mult de atat iti incearca inima. Imi amintesc ca pentru mine a fost o incercare de la Dumnezeu, El mi-a pus la incercare cuvintele: "Doamne, nu vreau sa ard doar cu lemne tari, ci si cu ceva mai puternic!" Dumnezeu mi-a daruit ceva mai puternic, insa a fost prea mult pentru mine, astfel m-am panicat vazand atata amaraciune! Dar acum stiu ca lacrimile de atunci nu au fost decat rostul bucuriei de azi. Dragi tineri nu uitati un lucru, cand Dumnezeu te urca de la nivelul cu "lemne tari" la un nivel mai puternic, atunci esti pus la'ncercare sa se vada credinta ta adevarata de zi cu zi.
Ajungem mereu raniti prin dureri si amaraciune, dar cat de frumos spune in ultimul verset: "Caci Eu sint Domnul care te vindeca." Amaraciunea te raneste, dar numai atunci cand Dumnezeu vrea sa vindece mai adanc si mai profund. Apa pe care o bei nu'i amara intamplator, cu cat e mai amara, cu atat va fi mai dulce cand vedea'vei biruinta. Durerea nu te doboara, decat atunci cand Dumnezeu vrea sa te ridice cu o treapta ma sus. Si acum draga inima care plangi, ridica'ti privirea, sterge'ti lacrimile care cad azi jos la pamant,dezleaga lanturile indoielilor care te coplesesc de atata vreme, facandu'ti timp sa'ntelegi, ca intai trebuie sa gusti din amaraciune, ca mai apoi sa traiesti clipa dulce a biruintei. Ridica-te si priveste inainte. El va preface apa amara din care bei, intr'o apa dulce.