Trece chiar si valul tristetii
Cand briza racoroasa
Domneste si ea tumultoasa
Totul pare-a fi un cant
Prin frunzele cazute la pamant
Cand soarele rasare dis-de dimineata
Si totul e plin de viata
Nu ai cum sa nu te bucuri
Negandind la trecuturi
Ci doar la prezent si viitor
Devenind un adevarat visator
Compunand aceste versuri
Si privind aceste demersuri
Am simtit o raza de soare
Ce-mi incalzea obrazul plin de-ardoare
Iar cerul de un albastru nemanjit
Imi dovedea ca nimic nu e stanjenit
Iar acum spre sfarsit
Oare e ceva de iubit?
DA! E natura in care traim
Si in care fiecare vietuim
E aerul curat de toamna
Ce isi face aparitia ca o doamna
E cerul cel amurguriu
Si soarele cel auriu
Totul e o fotografie
Ce pare-a fi din Geografie
Totul ramane amintire
In ochi ce exista sclipire
Totul trece-n asta lume
Dar nu totul se uita ca orice nume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu