Priveam in sus si pretutindeni se certau salbatic niste suflete de gheata ce imbracau natura in haina-i groasa de cristal.
Vedeam cum din a cerului bolta inghetata niste margelute sclipitoare isi aratau frumusetea.
Si privind in golul iernii geroase, cuprins de un aer racoros ce prevestea apropierea sarbatorilor m-am oprit brusc din alergarea-mi ingreunata de nameti si am inceput sa vorbesc inimii de iarna ce suspina adanc...
Eram curios sa vad daca acei fulgi ca de ingeri aveau puterea omeneasca de-a grai, iar atunci am vazut ca e o adevarata zana ce vorbea in soapta...
Am intrebat-o:
- Ce faci tu aici suspinand?
Iar ea mi-a raspuns dulce si gingas:
- Eu? Am venit cu mila si cu dragoste sa ma cobor din cerul cristalin ca sa-ti inund sufletul cu fiorii iernii!
- Vai, dar esti doar o stea care se topeste...
- Ma topesc fiindca pasu-mi greoi imi oboseste inima-mi tremuranda si nu am un loc unde sa-mi odihnesc fiinta-mi plapanda.
- Dar sunt atatea strazi unde ai un loc...
- O, nu! Acolo ma calca toti dusmanii cei strasnici, eu am nevoie de un loc primitor si cald.
- Draga Zana eu iti fac un loc in inima-mi de copil.
Iar Zana cea cu ochi albastri plina de fericire imi saruta fruntea cu buze reci de gheata.
Cu sufletul inmarmurit mi-am continuat drumul colindand prin nameti si alergand am vazut o raza de putere ce inunda fiinta mea pentru a colinda in lung si-n lat ca Zana cea cu val alb si cu trena cea lunga a sosit din necuprins.
Si-a aratat nemarginirea ei si farmecul ce-ti deschidea ochi inimii.
Alergam firav si bland pe strazi imbracate-n sclipirea fulgilor de nea si auzeam pe la case si prin vai indepartate soapte de colinde, clasuri cu fiori reci ce te cutremurau si simteai sentimentul sarbatorilor.
Zana cea frumoasa mi-a incalzit inima, sufletul, si voi colinda in fiecare an venirea sfintelor sarbatori asa cum se cuvine.
O, Zana draga ce atingi
pamantul
Ma inveselesti cu cantul
Ce pare-a fi cantat de un cor
Si ingerii soptesc ca totul este trecator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu