Ploua...

Ploua si iar ploua
Si tot mai cade roua
Oare ce o fi?
Ploua zi de zi...
Doamne, oare sa fie un semn de la Tine?
Soarele pe cer nu mai vine.
Stelele s-au ascuns in noapte
Printre straine soapte
Luna a disparut
Nimic nu mai pare atat de placut
Si totusi ma intreb iar
Ce-o fi cu acest intuneric amar?
Multi se-ntreaba-n a lor taina sfanta
Oare cine canta?
Ploaia! Ploaia canta lin si duios
Dar vai, atat de dureros...
Multe mame plang in a lor odaita
Caci prin ploaie si-au pierdut a lor oita
Nu-i gasesc nici urma
Parca a disparut din loc si turma
Multi s-au pierdut
Si in Dumnezeu nu s-au increzut
Plange cerul de dorul oitei pierdute
Si fetele lor sunt de-atata timp nevazute
Multi au plecat si nu s-au mai intors vreodat
Si multi se-ntreaba de ce chiar lor le-a fost dat
Sa piarda cei mai frumosi ingeri
Doamne, oare de ce avem atatea infrangeri?....
Nici noi nu mai stim
Nimic in inima nu mai simtim
Ne e dor de-o zi cu soare
De mici broboane de sudoare.
Dar iata, totul pare-a fi sters
Chiar si acest vers
Devine greu de acceptat
De cei care au plecat
Si ploua mereu peste vietile noastre
Simtim ca s-au dus ale bucuriei astre
Totul plange de dor
Si atatia rapusi de suferinta, mor...
Nu stim de ce sunt atatea necazuri
Si atatea grele talazuri
Dar cand ploaia va trece
Uita-vom tot ce-a fost crunt si rece.
Insa pana atunci suntem indemnati  sa luptam in intuneric
Iar sufletul sa ne fie puternic
Caci doar asa vom birui necazul greu.
Luptand zi de zi, mereu.