1. Imi doresc ca sufletu-mi sa arda-n flacarile fericirii
Imi doresc sa m-arunc in bratele iubirii
Dar sunt prea slab pentru a face lucruri marete
Si toti intr-o zi ajungem la a doua tinerete
2. Imi doresc sa pot atinge nemurirea
Imi doresc sa pot accepta din nou iubirea
Dar, Doamne, e atat de greu
Incat ma doare mereu
3. Imi doresc sa pot atinge telul propus
Imi doresc sa pot urca inca o treapta mai sus
Insa piciorul meu se clatina tremurand
Sufletul mi-e plin de teama, si doar frica-mi sta in gand
4. Imi doresc sa nu-mi patez a mea haina
Imi doresc sa nu traiesc intr-o lume atat de haina
Dar sangele ranilor creeaza zeci de pete
Pe haina-mi alba ca a ingerilor cete
5. Sangele curge suvoi
Si eu alerg stingher prin noroi
Nestiind unde pasul ma duce
Si tot mai grea imi pare a mea cruce
6. Umerii sunt zdrobiti
Genunchii la pamant sunt tintuiti
Spune-mi Doamne, incotro e drumul meu?
Incotro e drumul care duce catre Dumnezeu?
7. Spune-mi Doamne un cuvant
Nu ma lasa singur pe pamant
Oamenii ma ranesc fara mila
Si de tot ce e murdar si necurat mi-e sila
8. Haina mea toata e patata
Va mai fi ea oare curata?
Ah, si ranile sunt de-atata timp nevindecate...
Inima si sufletul in picioare-mi sunt calcate
9. Doamne, ma doare cumplit
Stiu ca destul n-am iubit
Mi-a fost frica de suferinta
Nestiind ca ea imi poate aduce biruinta
10. Acum ca un copil ratacitor
Tac umil, si incerc sa fiu increzator
Stiind ca Tu esti langa mine
Iar eu stiu drumul sa pot alerga spre Tine.
vineri, 6 ianuarie 2012
duminică, 1 ianuarie 2012
Doua printese...
Intr-o zi de iarna, cand toti asteptau ca zapada sa isi faca aparitia pe pamant ca o mana cereasca, pe un taram ascuns si nevazut s-au intalnit doua stele. Oamenii spuneau ca se asemanau cu doi fulgi de nea, insa doar ele stiau ce fel de creatie sunt. Cand ele au atins acel taram, taramul s-a cutremurat de spaima, erau doua printese care defapt semanau ca doua stele datorita faptului ca straluceau atat de puternic incat taramul s-a umplut de lumina stralucirii lor. Marea durere era ca omenii le cunosteau doar ca pe doua fiinte obisnuite, din cauza ca ele traiau pe taramul ascuns si nevazut.
Ele s-au imprietenit datorita faptului ca doar ele erau la fel, doar ele erau printesele unui taram ascuns si nevazut. Nu oricine poate primi acest dar de la Dumnezeu, ele au primit darul de-a deveni doua printese aparte, cu totul speciale. Insa chiar si ele sufereau cumplit. La prima lor discutie cele doua printese vorbisera mult, si incepuse sa devina cele mai bune prietene.
Dupa o saptaman ele au realizat ca aveau multe in comun, erau amandoua printese, traiau amandoua pe acelas taram, si ce era mai cumplit, traiau amandoua aceeasi drama, aveau nevoie de iubire. Ele erau pline de teama, ele iubeau, dar nu aveau curajul sa destainuie acest mister de teama ca vor fi intelese gresit. Misterul devenea parca tot mai crunt si dureros, iar taramul cel ascuns si nevazut care defapt era taramul inimilor lor incepuse sa se transforme-n ziduri si bariere care le interziceau sa fie iubite. Inima lor incepuse sa sangereze, cu fiecare minut care trecea ele erau ranite, cutitul se invartea fara mila in ranile din inimile lor. Iubirea nu era acolo pentru a le salva, dragostea nu era acolo pentru a le vindeca ranile, si totusi ele se mai numeau printese pentru ca ramaneau puternice si nu cadeau rapuse de dorul iubirii, pentru ca stiau ca nu merita, dar totusi dorul ardea cumplit.
Intr-o zi fiind neatente ele cazusera, insa inima se zbatea intre viata si moarte, intre iad si rai. Atunci amandoua si-au lipit inimile una de alta, s-au ridica impreuna amandoua, si prin surprindere ele au realizat ca luptau pentru acelas tel, telul lor se numea IUBIREA. Luptau sa poata castiga macar un sfert din ea, luptau sa primeasca din raiul iubirii doar cat era cu putinta, insa in inima lor ardea dorul sa poata trai pe taramul iubirii chiar daca ele isi doreau doar un sfert sau doar cat era cu putinta. Orice om chiar daca nu e print s-au printesa are un dor in suflet care arde cumplit. Nu va cer mila pentru aceste doua printese, va cer doar putina compasiune si putina apreciere pentru ca chiar daca destinul lor e atat de dramatic ele au devenit printese prin faptul ca ele iubesc chiar daca nu sunt iubite. Ele nu asteapta sa ninga cu fulgi de zapada, ale asteapta sa ninga cu fulgi de iubire. Ele nu asteapta sa vada caldura din seminee in toiul iernii, ele asteapta caldura iubirii, Ele nu asteapta sa vada orasul plin de luminite in preajma sarbatorilor de iarna, ele asteapta ca inimile lor sa fie pline de lumina iubirii.
Asa se incheie trista poveste a celor doua printese, probabil ca toti ati fi asteptat un final fericit, insa din nefericire sfarsitul e la fel de trist ca si inceputul. Dar totusi ele sunt eroinele iubirii, sunt invingatoarele durerii, pentru ca intotdeauna au ramas neclintite chiar daca au cazut o data. Daca vrei sa devii un print sau o printesa, fa ceea ce au facut aceste doua printese, au iubit chiar daca nu erau iubite, au sacrificat timpul lor pentru toti, chiar daca pentru ele nimeni nu s-a sinchisit sa le ofere cel putin un minut din timpul lor propriu. Ele si azi fac acelasi lucru, iubesc chiar daca nu sunt iubite. Fa-o si tu la fel, nu astepta prea mult de la oameni, printii si printesele nu asteapta, nici nu jefuieste, ei pur si simplu daruieste totul pentru toti. Vrei sa devii un print sau o printesa? Atunci da un like acestei povestiri pentru ca e adevarata.
Ele s-au imprietenit datorita faptului ca doar ele erau la fel, doar ele erau printesele unui taram ascuns si nevazut. Nu oricine poate primi acest dar de la Dumnezeu, ele au primit darul de-a deveni doua printese aparte, cu totul speciale. Insa chiar si ele sufereau cumplit. La prima lor discutie cele doua printese vorbisera mult, si incepuse sa devina cele mai bune prietene.
Dupa o saptaman ele au realizat ca aveau multe in comun, erau amandoua printese, traiau amandoua pe acelas taram, si ce era mai cumplit, traiau amandoua aceeasi drama, aveau nevoie de iubire. Ele erau pline de teama, ele iubeau, dar nu aveau curajul sa destainuie acest mister de teama ca vor fi intelese gresit. Misterul devenea parca tot mai crunt si dureros, iar taramul cel ascuns si nevazut care defapt era taramul inimilor lor incepuse sa se transforme-n ziduri si bariere care le interziceau sa fie iubite. Inima lor incepuse sa sangereze, cu fiecare minut care trecea ele erau ranite, cutitul se invartea fara mila in ranile din inimile lor. Iubirea nu era acolo pentru a le salva, dragostea nu era acolo pentru a le vindeca ranile, si totusi ele se mai numeau printese pentru ca ramaneau puternice si nu cadeau rapuse de dorul iubirii, pentru ca stiau ca nu merita, dar totusi dorul ardea cumplit.
Intr-o zi fiind neatente ele cazusera, insa inima se zbatea intre viata si moarte, intre iad si rai. Atunci amandoua si-au lipit inimile una de alta, s-au ridica impreuna amandoua, si prin surprindere ele au realizat ca luptau pentru acelas tel, telul lor se numea IUBIREA. Luptau sa poata castiga macar un sfert din ea, luptau sa primeasca din raiul iubirii doar cat era cu putinta, insa in inima lor ardea dorul sa poata trai pe taramul iubirii chiar daca ele isi doreau doar un sfert sau doar cat era cu putinta. Orice om chiar daca nu e print s-au printesa are un dor in suflet care arde cumplit. Nu va cer mila pentru aceste doua printese, va cer doar putina compasiune si putina apreciere pentru ca chiar daca destinul lor e atat de dramatic ele au devenit printese prin faptul ca ele iubesc chiar daca nu sunt iubite. Ele nu asteapta sa ninga cu fulgi de zapada, ale asteapta sa ninga cu fulgi de iubire. Ele nu asteapta sa vada caldura din seminee in toiul iernii, ele asteapta caldura iubirii, Ele nu asteapta sa vada orasul plin de luminite in preajma sarbatorilor de iarna, ele asteapta ca inimile lor sa fie pline de lumina iubirii.
Asa se incheie trista poveste a celor doua printese, probabil ca toti ati fi asteptat un final fericit, insa din nefericire sfarsitul e la fel de trist ca si inceputul. Dar totusi ele sunt eroinele iubirii, sunt invingatoarele durerii, pentru ca intotdeauna au ramas neclintite chiar daca au cazut o data. Daca vrei sa devii un print sau o printesa, fa ceea ce au facut aceste doua printese, au iubit chiar daca nu erau iubite, au sacrificat timpul lor pentru toti, chiar daca pentru ele nimeni nu s-a sinchisit sa le ofere cel putin un minut din timpul lor propriu. Ele si azi fac acelasi lucru, iubesc chiar daca nu sunt iubite. Fa-o si tu la fel, nu astepta prea mult de la oameni, printii si printesele nu asteapta, nici nu jefuieste, ei pur si simplu daruieste totul pentru toti. Vrei sa devii un print sau o printesa? Atunci da un like acestei povestiri pentru ca e adevarata.
vineri, 30 decembrie 2011
Inima fara grai...
1. Inima fara grai ce mi-ai facut?
De ce atunci ai tacut?
De ce nu mai ajutat?
Unde ai plecat?
2. Te rog spune ceva, nu tacea
Nu ai vazut cum iubir pe langa tine trecea
Te rog spune-mi macar un cuvant
Sa stiu ca iubirea mai exista pe pamant
3. Unde ti-e graiul cel dulce?
Unde m'as duce
Fara susurul tau atat de bland?
Sunt mereu cu tine-n gand
4. Nu mi te pot scoate din suflet
Traiesc prin al tau umblet
De ce iubirea vorbeste
Si parca de multe ori ma nimiceste?
5. Nu pot sa inteleg de ce taci
Nu stiu ce tot faci
Dar graiul tau nu se mai aude
Florile de lacrimi toate-s ude
6. Ah, graiul tau duios
Ma mangaia atunci totul era dureros
Acum graiul tau e fara putere
Cine-mi mai vorbeste mie in durere?
7. De ce vorbesti tu iubire?
Oare chiar imi vei aduce fericire?
Pur si simplu vreau sa te alung din a mea viata
Sunt invaluita de-a ta ceata
8. Nu mai vad drumul meu
Vad doar un zid mare si greu
Fiorul tau sufletul mi-l orbeste
Si inima mi-o robeste
9. Iar la urma ajung sa depind de tine
Vreau sa imi fie bine
Dar oare se poate si fara Tine?
Ai sadit dragoste in mine...
10. Cum s-o alung din inima mea?
Acum faca inima ce o vrea
Eu sunt un trup neputincios
Si...nimic nu mai e atat de frumos
11. Daca inima nu va vorbi
Cine atunci va vorbi?
Iubirea! Iata, ca vorbeste
Si atatea versuri sopteste
12. Iubire, daca vrei ridica-ma
Daca vrei iubeste-ma
Dar sufletul sa nu mi-l nimicesti
Mai bine ceva sa construiesti
13. Daca vei veni sa ma omori
Si sa imi furi ale mele comori
Nu te voi primi in suflet
Si nu voi mai trai prin al tau umblet
14. Acum am spus ce aveam sa spun
Dar te atentionez, daca totul va deceni scrum
Tu vei fi cea vinovata
Si nu te voi mai accepta niciodata.
15. Intelege, nu-mi aduce fiori care ma distrug
Nu vreau sa mai simt pe-obraz lacrimi care-mi curg
Vreau sa fiu fericita
Si sa am o viata implinita
16. Sper ca ai inteles totul si nu o sa ma dezamagesti
Sper ca ceea ce ai distrus, intr-o zi sa reintregesti
Pana atunci raman cu inima cea fara grai
Desi stiu ca tu un semn o sa-mi dai
17. Multumesc pentru ca m-ai ascultat
Si nu m-ai alungat
Ramai cu bine
Si sa ai doar fericiri divine.
De ce atunci ai tacut?
De ce nu mai ajutat?
Unde ai plecat?
2. Te rog spune ceva, nu tacea
Nu ai vazut cum iubir pe langa tine trecea
Te rog spune-mi macar un cuvant
Sa stiu ca iubirea mai exista pe pamant
3. Unde ti-e graiul cel dulce?
Unde m'as duce
Fara susurul tau atat de bland?
Sunt mereu cu tine-n gand
4. Nu mi te pot scoate din suflet
Traiesc prin al tau umblet
De ce iubirea vorbeste
Si parca de multe ori ma nimiceste?
5. Nu pot sa inteleg de ce taci
Nu stiu ce tot faci
Dar graiul tau nu se mai aude
Florile de lacrimi toate-s ude
6. Ah, graiul tau duios
Ma mangaia atunci totul era dureros
Acum graiul tau e fara putere
Cine-mi mai vorbeste mie in durere?
7. De ce vorbesti tu iubire?
Oare chiar imi vei aduce fericire?
Pur si simplu vreau sa te alung din a mea viata
Sunt invaluita de-a ta ceata
8. Nu mai vad drumul meu
Vad doar un zid mare si greu
Fiorul tau sufletul mi-l orbeste
Si inima mi-o robeste
9. Iar la urma ajung sa depind de tine
Vreau sa imi fie bine
Dar oare se poate si fara Tine?
Ai sadit dragoste in mine...
10. Cum s-o alung din inima mea?
Acum faca inima ce o vrea
Eu sunt un trup neputincios
Si...nimic nu mai e atat de frumos
11. Daca inima nu va vorbi
Cine atunci va vorbi?
Iubirea! Iata, ca vorbeste
Si atatea versuri sopteste
12. Iubire, daca vrei ridica-ma
Daca vrei iubeste-ma
Dar sufletul sa nu mi-l nimicesti
Mai bine ceva sa construiesti
13. Daca vei veni sa ma omori
Si sa imi furi ale mele comori
Nu te voi primi in suflet
Si nu voi mai trai prin al tau umblet
14. Acum am spus ce aveam sa spun
Dar te atentionez, daca totul va deceni scrum
Tu vei fi cea vinovata
Si nu te voi mai accepta niciodata.
15. Intelege, nu-mi aduce fiori care ma distrug
Nu vreau sa mai simt pe-obraz lacrimi care-mi curg
Vreau sa fiu fericita
Si sa am o viata implinita
16. Sper ca ai inteles totul si nu o sa ma dezamagesti
Sper ca ceea ce ai distrus, intr-o zi sa reintregesti
Pana atunci raman cu inima cea fara grai
Desi stiu ca tu un semn o sa-mi dai
17. Multumesc pentru ca m-ai ascultat
Si nu m-ai alungat
Ramai cu bine
Si sa ai doar fericiri divine.
miercuri, 28 decembrie 2011
Cateva ganduri...
Dumnezeu mi-a oferit sansa sa cunosc zeci de oameni, insa unul dintre acesti oameni mi-a captat atentia. acest om parca ii intrecea pe toti oamenii. De ce? Pentru ca in el se vedea dragostea Lui Dumnezeu. Am avut ocazia sa intalnesc oameni cu doua fete, si totusi nu mi-a fost teama, am privit tot inainte fiind constienta ca intr-o zi toti vom da raspuns la ceea ce am facut in viata de zi cu zi. Nimic nu ma va impiedica sa spun ca am intalnit un om in care am vazut cu adevarat ca Hrisots traieste in el.
De multe ori raman surprinsa cand vad minunile care le poate face Dumnezeu in viata unui om, insa parca de multe ori suntem orbi, ne uitam doar la cum arata omul in exterior, dar in interior mai deloc. Credem ca daca ne uitam la exterior, gata, suntem convinsi ce fel de om este. Dumnezeu nu ne-a dat permisiunea sa modificam noi ceea ce este facut de Mainile Sale, si totusi o facem, fara sa-L intrebam: Doamne ne lasi? Cu siguranta Dumnezeu ar spune: Nu! Ce este facut de Mana Mea, va ramanea asa. Dar....nu luam in seama ce spune Dumnezeu, ne gandim ca daca ne machiem, ne aranjam, ne luam cele mai scumpe haine din mall, suntem frumusetile "NOMBER ONE".
Daca sufletul tau este curat, tot trupul tau este curat, la fel se poate spune si despre frumusete, daca sufletul tau este frumos, tot trupul tau este frumos pentru ca frumusetea nu vine din exterior ci din interior. Daca nu te consideri destul de curat/a, atunci stai in banca ta si nu mai vorbii despre altii. Iti spun din inima: am intalnit o fiinta in care am vazut toata splendoarea Lui Dumnezeu. Nu sunt mai buna decat cei din jur, dar imi doresc ca si in mine, si in tine sa se vada dragoste si splendoarea Lui Dumnezeu. Sa nu crezi ca daca joci fotbal sau daca ai cea mai scumpa masina devii cel mai bogat om. NU! Cel mai bogat om esti atunci cand il ai pe Dumnezeu in inima ta.
Daca vei fi atras de lume, vei ramanea cu lumea, si vei vedea atunci cum vei fi lovit cu pietre...si vei fi aplaudat/a pentru frumusetea ta falsa, asa vei deveni un om fals. Daca vei ramane cu Dumnezeu vei fi iubit, vei fi modelul Sau, si nu modelul de pe podiumurile pline de fum ale cluburilor. El te va incuraja in lucrurile reale si nu in cele false. Omule, oricine-ai fi, tu ai valoare. Nu o spun eu asta, o spune Dumnezeu. Pretuieste ceea ce esti tu cu adevarat!
De multe ori raman surprinsa cand vad minunile care le poate face Dumnezeu in viata unui om, insa parca de multe ori suntem orbi, ne uitam doar la cum arata omul in exterior, dar in interior mai deloc. Credem ca daca ne uitam la exterior, gata, suntem convinsi ce fel de om este. Dumnezeu nu ne-a dat permisiunea sa modificam noi ceea ce este facut de Mainile Sale, si totusi o facem, fara sa-L intrebam: Doamne ne lasi? Cu siguranta Dumnezeu ar spune: Nu! Ce este facut de Mana Mea, va ramanea asa. Dar....nu luam in seama ce spune Dumnezeu, ne gandim ca daca ne machiem, ne aranjam, ne luam cele mai scumpe haine din mall, suntem frumusetile "NOMBER ONE".
Daca sufletul tau este curat, tot trupul tau este curat, la fel se poate spune si despre frumusete, daca sufletul tau este frumos, tot trupul tau este frumos pentru ca frumusetea nu vine din exterior ci din interior. Daca nu te consideri destul de curat/a, atunci stai in banca ta si nu mai vorbii despre altii. Iti spun din inima: am intalnit o fiinta in care am vazut toata splendoarea Lui Dumnezeu. Nu sunt mai buna decat cei din jur, dar imi doresc ca si in mine, si in tine sa se vada dragoste si splendoarea Lui Dumnezeu. Sa nu crezi ca daca joci fotbal sau daca ai cea mai scumpa masina devii cel mai bogat om. NU! Cel mai bogat om esti atunci cand il ai pe Dumnezeu in inima ta.
Daca vei fi atras de lume, vei ramanea cu lumea, si vei vedea atunci cum vei fi lovit cu pietre...si vei fi aplaudat/a pentru frumusetea ta falsa, asa vei deveni un om fals. Daca vei ramane cu Dumnezeu vei fi iubit, vei fi modelul Sau, si nu modelul de pe podiumurile pline de fum ale cluburilor. El te va incuraja in lucrurile reale si nu in cele false. Omule, oricine-ai fi, tu ai valoare. Nu o spun eu asta, o spune Dumnezeu. Pretuieste ceea ce esti tu cu adevarat!
miercuri, 23 noiembrie 2011
Clipe...
Clipe de jar,
Clipa de har,
Clipe nesfarsite,
Clipe mult iubite.
Acestea sunt clipele de cer,
Clipe ce-n veci nu pier.
Dureri de-ar fi in ele
Eu privi-voi tot spre stele
Voi privi intotdeauna
Spre cel ce-mi va pregati cununa.
Nu-i bucurie mai mare
Decat aceea, sa-L ai pe El in incercare
Sa stii ca este acolo cand ai nevoie
Si slujindu-I Lui, sa-mplinesti a Sa voie.
Nu-i mai mare binecuvantare pe pamant
Decat aceea sa stiu ca pot Lui sa-i cant.
Chiar de s-ar porni-mpotriva mea razboaie
Chiar de-ar incerca sa ma acopere ape mari suvoaie
Eu voi ramane tot acolo unde m-ai asezat
Voi ramane tot la nivelul la care Tu m-ai ridicat.
Chiar daca m-ai incercat
De Tin' nu m-am lepadat
Nu te pot parasi pentru nimic in lume
Chiar de-ar fi toate bune
Eu voi sta doar langa Tine
Stiu ca doar asa mi-e bine
Cand traiesc clipe sfinte
Si inima mea mereu te simte.
N-am sa plec, n-am sa fug
Chiar de-ar fi greu al vietii jug
Voi ramane aici mereu
Voi ramane cu Tine, Dumnezeu.
Am plans, si Tu ai plans alaturi de mine
Si mi-ai daruit numai bucurii divine.
Intotdeauna mi-ai daruit iubire, mangaiere,
Si mai presus de toate, PUTERE.
Sunt atat de mic
Ma vad un nimic
Si totusi ma iubesti cu o iubire-adevarata
Si Slava Ta e-atat de minunata...
Ce sunt eu sa te gandesti la mine?
Ce sunt eu sa merit atata bine?
N-am meritat, si nu merit tot ce mi-ai daruit,
Dar e harul Tau nemarginit
Ca inca mai exist, cand toti credeau ca viata mea e ravasita
Toti credeau ca eram prabusita...
Dar Tu ti-ai intins Mana Ta
Si m-ai ridicat sa pot trai pentru Gloria Ta.
Ce mare har sa ma stiu copilul Tau,
Ce mare har sa traiesc pentru cerul Tau.
Ce mare har...
Ce clipe sfinte de jar....
Clipa de har,
Clipe nesfarsite,
Clipe mult iubite.
Acestea sunt clipele de cer,
Clipe ce-n veci nu pier.
Dureri de-ar fi in ele
Eu privi-voi tot spre stele
Voi privi intotdeauna
Spre cel ce-mi va pregati cununa.
Nu-i bucurie mai mare
Decat aceea, sa-L ai pe El in incercare
Sa stii ca este acolo cand ai nevoie
Si slujindu-I Lui, sa-mplinesti a Sa voie.
Nu-i mai mare binecuvantare pe pamant
Decat aceea sa stiu ca pot Lui sa-i cant.
Chiar de s-ar porni-mpotriva mea razboaie
Chiar de-ar incerca sa ma acopere ape mari suvoaie
Eu voi ramane tot acolo unde m-ai asezat
Voi ramane tot la nivelul la care Tu m-ai ridicat.
Chiar daca m-ai incercat
De Tin' nu m-am lepadat
Nu te pot parasi pentru nimic in lume
Chiar de-ar fi toate bune
Eu voi sta doar langa Tine
Stiu ca doar asa mi-e bine
Cand traiesc clipe sfinte
Si inima mea mereu te simte.
N-am sa plec, n-am sa fug
Chiar de-ar fi greu al vietii jug
Voi ramane aici mereu
Voi ramane cu Tine, Dumnezeu.
Am plans, si Tu ai plans alaturi de mine
Si mi-ai daruit numai bucurii divine.
Intotdeauna mi-ai daruit iubire, mangaiere,
Si mai presus de toate, PUTERE.
Sunt atat de mic
Ma vad un nimic
Si totusi ma iubesti cu o iubire-adevarata
Si Slava Ta e-atat de minunata...
Ce sunt eu sa te gandesti la mine?
Ce sunt eu sa merit atata bine?
N-am meritat, si nu merit tot ce mi-ai daruit,
Dar e harul Tau nemarginit
Ca inca mai exist, cand toti credeau ca viata mea e ravasita
Toti credeau ca eram prabusita...
Dar Tu ti-ai intins Mana Ta
Si m-ai ridicat sa pot trai pentru Gloria Ta.
Ce mare har sa ma stiu copilul Tau,
Ce mare har sa traiesc pentru cerul Tau.
Ce mare har...
Ce clipe sfinte de jar....
Invingatoare prin iubire...
1. M-am pierdut in iubire
M-am ascuns in fericire
Nimic nu ma va intoarce din drumul meu
Voi iubi la bine si la greu
2. Alunga-ma unde vei vrea
Si totusi, voi fi o stea
Arunca-ma in marea adanca
Eu voi tot pe stanca
3. Omule, poti sa-mi faci ce vrei
Maine, cu ochi tai vedea-vei
Voi fi acelas inger plin de lumina
Voi avea intotdeauna o fericire divina
4. Nu ma voi schimba daca tu ma ranesti
Poate inca nu stii cine esti
Dar azi iti voi spune cine sunt eu
Sunt o luminita ce sta aprinsa mereu
5. Exist, traiesc, iubesc
Si intotdeauna zambesc
Tu ai incercat sa ma stingi
Dar nu ai avut puterea sa m-atingi
6. Ai incercat sa-mi distrugi pretuirea
Dar a invins iubirea
Sunt vie si nevatamata
Cu ce-as putea eu sa fiu vinovata?
7. Ai vrut sa ma vezi suferind
Dar m-ai vazut prin iubire biruind
Ce-as putea acum sa spun?
Nimic nu a devenit scrum.
8. Iata, sunt in picioare
Numic nu doare
Nu ai reusit sa ma dobori
Nici sufletul sa mi-l omori.
9. Chiar daca ai vrut sa ma vezi trantita la pamant
Te iubesc ca pe-un cantec sfant
Pentru ca suntem creati la fel
Pentru a avea in viata fiecare un tel.
10. Ramai cu bine suflet drag
Asteapta-ma in prag
Si voi veni mereu
Sa fiu cu tine la bine si la greu.
M-am ascuns in fericire
Nimic nu ma va intoarce din drumul meu
Voi iubi la bine si la greu
2. Alunga-ma unde vei vrea
Si totusi, voi fi o stea
Arunca-ma in marea adanca
Eu voi tot pe stanca
3. Omule, poti sa-mi faci ce vrei
Maine, cu ochi tai vedea-vei
Voi fi acelas inger plin de lumina
Voi avea intotdeauna o fericire divina
4. Nu ma voi schimba daca tu ma ranesti
Poate inca nu stii cine esti
Dar azi iti voi spune cine sunt eu
Sunt o luminita ce sta aprinsa mereu
5. Exist, traiesc, iubesc
Si intotdeauna zambesc
Tu ai incercat sa ma stingi
Dar nu ai avut puterea sa m-atingi
6. Ai incercat sa-mi distrugi pretuirea
Dar a invins iubirea
Sunt vie si nevatamata
Cu ce-as putea eu sa fiu vinovata?
7. Ai vrut sa ma vezi suferind
Dar m-ai vazut prin iubire biruind
Ce-as putea acum sa spun?
Nimic nu a devenit scrum.
8. Iata, sunt in picioare
Numic nu doare
Nu ai reusit sa ma dobori
Nici sufletul sa mi-l omori.
9. Chiar daca ai vrut sa ma vezi trantita la pamant
Te iubesc ca pe-un cantec sfant
Pentru ca suntem creati la fel
Pentru a avea in viata fiecare un tel.
10. Ramai cu bine suflet drag
Asteapta-ma in prag
Si voi veni mereu
Sa fiu cu tine la bine si la greu.
Ploua...
Ploua si iar ploua
Si tot mai cade roua
Oare ce o fi?
Ploua zi de zi...
Doamne, oare sa fie un semn de la Tine?
Soarele pe cer nu mai vine.
Stelele s-au ascuns in noapte
Printre straine soapte
Luna a disparut
Nimic nu mai pare atat de placut
Si totusi ma intreb iar
Ce-o fi cu acest intuneric amar?
Multi se-ntreaba-n a lor taina sfanta
Oare cine canta?
Ploaia! Ploaia canta lin si duios
Dar vai, atat de dureros...
Multe mame plang in a lor odaita
Caci prin ploaie si-au pierdut a lor oita
Nu-i gasesc nici urma
Parca a disparut din loc si turma
Multi s-au pierdut
Si in Dumnezeu nu s-au increzut
Plange cerul de dorul oitei pierdute
Si fetele lor sunt de-atata timp nevazute
Multi au plecat si nu s-au mai intors vreodat
Si multi se-ntreaba de ce chiar lor le-a fost dat
Sa piarda cei mai frumosi ingeri
Doamne, oare de ce avem atatea infrangeri?....
Nici noi nu mai stim
Nimic in inima nu mai simtim
Ne e dor de-o zi cu soare
De mici broboane de sudoare.
Dar iata, totul pare-a fi sters
Chiar si acest vers
Devine greu de acceptat
De cei care au plecat
Si ploua mereu peste vietile noastre
Simtim ca s-au dus ale bucuriei astre
Totul plange de dor
Si atatia rapusi de suferinta, mor...
Nu stim de ce sunt atatea necazuri
Si atatea grele talazuri
Dar cand ploaia va trece
Uita-vom tot ce-a fost crunt si rece.
Insa pana atunci suntem indemnati sa luptam in intuneric
Iar sufletul sa ne fie puternic
Caci doar asa vom birui necazul greu.
Luptand zi de zi, mereu.
Si tot mai cade roua
Oare ce o fi?
Ploua zi de zi...
Doamne, oare sa fie un semn de la Tine?
Soarele pe cer nu mai vine.
Stelele s-au ascuns in noapte
Printre straine soapte
Luna a disparut
Nimic nu mai pare atat de placut
Si totusi ma intreb iar
Ce-o fi cu acest intuneric amar?
Multi se-ntreaba-n a lor taina sfanta
Oare cine canta?
Ploaia! Ploaia canta lin si duios
Dar vai, atat de dureros...
Multe mame plang in a lor odaita
Caci prin ploaie si-au pierdut a lor oita
Nu-i gasesc nici urma
Parca a disparut din loc si turma
Multi s-au pierdut
Si in Dumnezeu nu s-au increzut
Plange cerul de dorul oitei pierdute
Si fetele lor sunt de-atata timp nevazute
Multi au plecat si nu s-au mai intors vreodat
Si multi se-ntreaba de ce chiar lor le-a fost dat
Sa piarda cei mai frumosi ingeri
Doamne, oare de ce avem atatea infrangeri?....
Nici noi nu mai stim
Nimic in inima nu mai simtim
Ne e dor de-o zi cu soare
De mici broboane de sudoare.
Dar iata, totul pare-a fi sters
Chiar si acest vers
Devine greu de acceptat
De cei care au plecat
Si ploua mereu peste vietile noastre
Simtim ca s-au dus ale bucuriei astre
Totul plange de dor
Si atatia rapusi de suferinta, mor...
Nu stim de ce sunt atatea necazuri
Si atatea grele talazuri
Dar cand ploaia va trece
Uita-vom tot ce-a fost crunt si rece.
Insa pana atunci suntem indemnati sa luptam in intuneric
Iar sufletul sa ne fie puternic
Caci doar asa vom birui necazul greu.
Luptand zi de zi, mereu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)